Mai intai sa ma prezint: sunt dl. Cumintel si am aparut intr-o seara de toamna. Am fost dorit de un baietel in clasa a III-a, fapt pentru care ma supun dorintei lui de a ma duce la scoala. Pe drum m-am imprietenit si cu un tanar Ursache, dar nu stiu ce cauta pe coperta unui jurnal si nu vine alaturi de mine...
De fiecare data lucrez cu mare placere tehnica Bargello, caci recunosc: este una dintre preferatele mele. Cand imi este dor de ea, nu ezit si ma apuc de treaba:
Emi, multumesc pentru tutorial. Astazi m-am jucat cu cateva floricele, reusite, placute la atingere, de care nu-mi mai vine sa ma despart. Fac ce fac si le mai admir putin... Sigur le inmultesc, dar asta maine.
Ma aflam intr-o seara de vara, intr-unul din putinele locuri din Costinesti unde puteam sa ascult muzica live. Habar n-aveam cine trebuia sa apara pe scena mica, in al carui colt ma gaseam eu, cu picioarele incrucisate, asa ca toti cei din spatele meu. Un tip cu o chitara, se aseaza timid pe scaunul ce-l astepta, fara sa ridice privirea spre public. Glumeste pe un ton sasait, despre ce urma sa se intample... acordurile chitarii incep, apoi muzica impletita cu versurile, comentarii delicate si din nou chitara. Se intampla in anul 1986. Si daca ar fi sa se intample si astazi, poate as observa mai multe fire albe si multe alte cantece noi, ca de exemplu acesta: