Atelier Magazin QDO

Eu nu i-as spune curaj, potrivit ar fi staruinta. A trecut o luna de la deschiderea atelierului magazin QDO si - dupa multe probleme birocratice - am inceput sa cos intr-un ritm sustinut. Intr-un loc, in care fiecare dimineata, intorc placuta din "inchis" in "deschis".

Album de amintiri

Se mai poarta sau nu, eu sunt departe de comentariile pe aceasta tema. Cert este ca mi se mai spune unoeri ca "sunt invechita". Cu niste conceptii nu sunt de acord, dar asta este alta problema. Si pentru ca ador lucrurile vechi, am salvat cateva mileuri in coperti de album de amintiri. Nu stiu cati mai scriu pe hartie.

Cu o floare SE FACE primavara

Cati dintre cei care semneaza petitii, scriu pe blog-uri, scriu articole, isi dau cu parerea, etc au avut puterea sa schimbe ceva in viata lor, sa lupte cu mentalitati, cu doctrine? In scopul schimbarii. Din constiinta. Pe voi, putini, de care am habar, v-am laudat. Chiar si in gand.

Piese vestimentare

Tinute unicat! Am taiat, am cusut, am aplicat, am calcat si... gata!

2015 si Foxy

1 ianuarie 2015 dupa ora pranzului. Un telefon la capatul caruia un om imi dadea un sfat a determinat actiunea mea ulterioara: sa caut o catelusa. La aproape ora 18.00 o aveam pe Foxy... de la o tanara pereche iubitoare de animale.
Bokila si Tom n-au fost foarte prietenosi, dar cu rabdare sper sa se imprieteneasca.
Si asa a inceput noul an! Cel ce tocmai s-a dus nu-l voi uita asa usor...

Viata cu funda

"Viata e pe zile", o citez pe mama Oanei Pellea:
http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte/oana-pellea

Asa ca, haideti sa ne traim zilele!

O zi importanta pentru mine, banala pentru altii

Astazi este o zi importanta. Si maine la fel.
24 de ore. Experienta. De viata. Ca are puls.
Dimineata arata asa:

Printul Miorlau

Printul Miorlau, de Nina Cassian

Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane – 
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu – 
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi – 
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.

Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...

Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!” 

Ce-am mai facut astazi

"27. Presupun că modul în care ne asumăm eşecurile are o mare importanţă. Uneori, acceptându-le, se mai poate salva ceva prin egoism. La mijloc, nu e doar o chestiune de onestitate. Nu văd cum îţi poate fi de ajutor onestitatea într-un deşert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranţă în disperare, atunci." - Octavian Paler, Deşertul pentru totdeauna

Flori de mai

Perne decorative

O camera terna poate fi inveselita cu pernute vesele:

Tatiana

Este mica si crestinata! Mamica ei si-a dorit sa-i execut cadourile pentru invitatii la botez, drept care provocarea m-a cuprins de-am lasat balta tot ce incepusem... pentru papusele! Muzei - care mi-a dat tarcoale - ii multumesc!

Sighisoara

De la un Festival de Arta Medievala, de la jumatatea anilor '90, n-am mai simtit gustul plimbarilor prin cetatea Sighisoara, construita in sec. al XII-lea de catre colonistii sasi, cetate locuita si astazi.