O zi superba.
Ceva ne face sa credem ca ceata de la ses se risipeste la munte, asa ca in jurul orei 12.30 pornim catre Busteni. Fuga la telecabina. Faptul ca nu trebuie sa stam la coada ne face sa ne simtim si mai bine. Muntii Bucegi parca sunt pictati de o mana extrem de abila, in culori nostalgice de brun - roscat si aramiu. Numai bine pentru o vizita la increzatorul Sfinx si vorbaretele Babe, caci la 15.45 este ultima coborare.
Pentru a nu stiu cata oara ma gandesc la cum se percepe timpul. Astazi, pentru noi, acesta s-a oprit pentru cateva secunde, apoi s-a scurs domol.
Si cerul a luat incet, incet, nuante rosiatice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu